ANTECONTRACT

– Convenţia prin care una din părţi sau ambele părţi se obliga să încheie în viitor un anumit contract al cărui conţinut esenţial este determinat în prezent. Este deci un acord de voinţa prealabil perfectării altui contract, acord ce are ca obiect asumarea obligaţiei de a face, adică de a perfectă ulterior contractul promis, în condiţiile convenite prin respectivul acord prealabil.

   AFINI

– Persoane între care există legătură de afinitate. Sunt soţul şi rudele celuilalt soţ. Nu sunt nici soţii între ei şi nici rudele unuia dintre soţi cu rudele celuilalt soţ. (Afinitate-termen ce desemnează legătura juridică, derivată din căsătorie, în ce priveşte raporturile dintre oricare dintre soţi şi rudele celuilalt soţ.)

   CADASTRU

– Sistem unitar şi obligatoriu de evidentă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor de proprietate.

   CARTE FUNCIARĂ

– Înscris oficial reprezentând unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidentă se ţine pe imobile şi nu pe proprietari. C.F se întocmeşte în mod distinct pentru fiecare imobil şi cuprinde menţiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privinţa imobilului respectiv. Se întocmeşte şi se numerotează pe localităţi.

   CAPACITATE DE FOLOSINŢĂ (capacitate subiectivala) A PERSOANEI FIZICE

– Expresie ce desemnează aptitudinea individului de a avea drepturi şi obligaţii. Prin acest concept se exprima calitatea omului de a fi subiect de drept sau. În alţi termeni, aptitudinea sa de a fi titular de drepturi şi obligaţii.

   CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ A PERSOANEI JURIDICE

– Aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice de a avea drepturi şi obligaţii care se circumscriu scopului avut în vedere la înfiinţarea ei. Este inalienabilă.

   CLAUZA CONTRACTUALĂ

– Stipulaţie inclusă de părţi, în virtutea principiului libertăţii convenţiilor, în conţinutul contractului lor.

   CONCESIUNE

– Operaţie juridică având ca finalitate punerea în valoare a unor activităţi economice, servicii publice, unităţi de producţie ale unor regii autonome şi terenuri proprietate de stat.

   CONTRACT DE COMISION

– Contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică numită comisionar, se obliga faţă de altă persoană (fizică sau juridică) numită comitent, să încheie anumite acte juridică în nume propriu, dar în contul acesteia din urmă, primind pentru serviciul respectiv o remuneraţie numită comision, calculată procentual la valoarea operaţiunii realizate.

   CONTRACT DE COMODAT

– Contract prin care o persoană numită comodant, remite, spre folosinţa temporară, unei alte persoane numită comodatar, un lucru cu obligaţia pentru acesta din urmă de a-l restitui în natură, în individualitatea să.

   CONTRACT DE DONAŢIE

– Contract solemn, unilateral şi cu titlu gratuit prin care una din părţi, numită donator, îşi micşorează actual şi revocabil, cu intenţie liberală, patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanţa), mărind corespunzător patrimoniul celeilalte părţi, numită donatar, cu acelaşi drept, fără a urmări să primească ceva în schimb.

   CONTRACT DE ÎNTREŢINERE

– Contract în virtutea căreia una din părţi numită întreţinut înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (numită capital) celeilalte părţi, numită întreţinător, care se obliga în schimb, să-i asigure întreţinerea (adică toate cele necesare traiului), pe durata întregii sale vieţi, şi, la deces să o înmormânteze după datina.

    CONTRACT DE LOCAŢIUNE

– Contractul în virtutea căruia o persoană numită locator se obliga să asigure altei persoane numită locatar folosinţă integrală sau parţială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp determinată, în schimbul unui preţ corespunzător.

   CONTRACT DE MANDAT

– Contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se obliga să facă ceva pe seama altei persoane, numită mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.

   CONTRACT DE RENTĂ VIAGERĂ

– Contract prin efectul căruia o persoană numită credirentier, înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (numită capital) către o altă persoană numită debirentier, care se obliga, în schimb, să efectueze în favoarea celei dintâi o prestaţie periodică în bani, numită renta viageră, până la decesul acesteia.

   CONTRACT DE SCHIMB

– Contract prin care părţile, numită copermutanti, dau fiecare celeilalte un lucru pentru altul.

   CONTRACT DE SUBLOCAŢIUNE

– Acord de voinţe în temeiul căruia locatarul care a dobândit folosinţa temporară a unui bun pe baza unui contract de locaţiune subînchiriază acel bun unui terţ (sublocatar) care se obliga să plătească chirie.

   CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

– Contract prin care una din părţi, numită vânzător, strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi, numită cumpărător, care se obliga a plăti, în schimb, celui dintâi (adică vânzătorului) o sumă de bani convenită ca preţ al bunului vândut.

   DREPT DE ABITAŢIE

– Drept de uz având ca obiect o casă de locuit. În principiu, nu poate fi cedat şi nici închiriat; prin excepţie titularul sau poate închiria altcuiva partea din casă pe care nu o locuieşte.

   DREPT DE CREANŢA

– Exprima facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional de a pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.

   DREPT DE IPOTECĂ

– Drept real accesoriu având ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul respectiv în stăpânirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui bun.

   DREPT DE PREEMŢIUNE

– Facultate de care se bucura o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui anumit bun.

   DREPT DE PROPRIETATE

– Drept subiectiv, ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului, entităţilor juridice colective sau statului, ori organelor sale (centrale sau locale) să posede sau să folosească şi să dispună de lucrul respectiv, fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu, fie indirect şi nemijlocit, ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui, în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente.

   DREPT DE SERVITUTE

– Drept real imobiliar, accesoriu, perpetuu şi indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului sau anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.

   DREPT DE SUPERFICIE

– Drept real care constă în dreptul de proprietate ce-l are o persoană numită superficiar asupra construcţiilor, plantaţiilor şi altor lucrări aflate pe terenul aparţinând altei persoane, teren în privinţa căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.

   DREPT DE UZUFRUCT

– Drept real care conferă titularului sau posesia şi folosinţă asupra lucrurilor ce aparţin altcuiva, precum şi posibilitatea exercitării acestor atribute în aceleaşi condiţii ca şi proprietarul având însă îndatorirea de a conserva substanţa lucrurilor respective.

   EVICŢIUNE

– Termen ce desemnează pierderea de către cumpărător, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumpărat, sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite ca urmare a valorificării de către vânzător sau de către un terţ a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpărătorului referitor la bunul respectiv.

   GAJ

– Contract accesoriu, real, unilateral şi indivizibil în temeiul căruia debitorul sau o terţă persoană remite creditorului sau unui terţ, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantării executării unei obligaţii.

   POPRIRE

– Modalitate a executării silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmăribile datorate debitorului de către un terţ sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

   PROMISIUNE DE CONTRACT

– Convenţia prin care una din părţi sau ambele părţi se obliga să încheie în viitor un anumit contract al cărui conţinut esenţial este determinat în prezent.

   REZILIERE

– Termen ce desemnează în mod generic desfacerea contractului sinalagmatic cu executare succesivă, producând efecte numai pentru viitor, iar nu şi pentru trecut şi care este motivată prin faptul neexecutării necorespunzătoare a contractului de către una din părţi din cauze imputabile acesteia.

   REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI

– Desemnează desfiinţarea cu efect retroactiv a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu, la cererea unei părţi ca urmare a neexecutării culpabile a prestaţiei asumată de către cealaltă parte.

   SUBROGAŢIE

– Procedeu juridic presupunând substituirea creditorului dintr-un raport juridic obligaţional de către o altă persoană care plătind acestuia (creditorului iniţial) datoria debitorului dobândeşte calitatea de creditor al acelui debitor împreună cu toate drepturile pe care le avea împotriva lui creditorul plătit.

   VICII ASCUNSE

– Desemnează în mod generic defectele sau deficienţele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrărilor executate, care, existând în momentul predării bunului nu au fost cunoscute de către dobânditor şi nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obişnuite de verificare sau recepţie şi care fac ca bunul să nu poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale ori îi micşorează posibilităţile de întrebuinţare în aşa măsură încât se poate presupune că dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimţit să plătească preţul contractual stabilit dacă l-ar fi cunoscut.

   TESTAMENT

– Act juridic unilateral, solemn, esenţialmente personal şi revocabil prin care testatorul dispune, pentru cazul încetării sale din viaţa de întreaga sa avere sau numai de o parte din această.